Știi oamenii. Știi cum merg lucrurile. Știi ce se așteaptă de la tine. Știi inclusiv cine trimite mailuri cu „urgent” când, de fapt, nu e chiar atât de urgent.
Nu înseamnă neapărat că îți place.
Dar știi terenul.
Și faptul că îl cunoști contează. Merită doar să vezi ce anume te susține acolo.
Ce te ține, de fapt?
Când te gândești să schimbi ceva în munca ta, vezi destul de repede ce ai putea pierde.
Salariul. Programul. O poziție construită în timp. Oamenii pe care îi cunoști. Faptul că știi ce faci.
Sunt lucruri reale.
Dar poate merită să le desfaci puțin.
Ce te susține cu adevărat? Și ce păstrezi pentru că îți este cunoscut?
Poate ai nevoie de un anumit venit. Dar nu neapărat de jobul acesta.
Poate ai nevoie de flexibilitate. Iar locul în care ești chiar ți-o oferă.
Poate te bazezi pe oamenii cu care lucrezi. Sau poate știi doar la ce să te aștepți de la ei, ceea ce nu e chiar același lucru.
Familiar și sigur se pot întâlni. Dar merită să vezi unde le-ai pus tu semnul egal.
Și ce ai deja?
Când ne gândim la siguranță, ne uităm ușor la ce ne oferă locul în care suntem.
Mai rar la ce aducem noi.
Experiență. Lucruri pe care știm să le facem. Oameni care au încredere în noi. Poate niște bani puși deoparte. Poate cineva pe care îl putem suna.
Ce ai deja și te susține mai mult decât îți dai seama?
O parte din ce te susține rămâne cu tine și dacă schimbi locul în care lucrezi. Ce ai învățat nu rămâne în sertarul biroului când îți strângi lucrurile.
Alte forme de sprijin țin de contextul în care ești. Un program flexibil, o echipă bună, un venit previzibil.
Contează să le vezi pe amândouă.
Schimbarea poate avea riscuri. Dar poate nu pornești chiar cu mâinile goale.
Dar dacă nu schimbi nimic?
Când ne gândim la risc, facem de obicei calculele într-o singură direcție.
Ce se întâmplă dacă schimb ceva?
Dacă nu merge? Dacă pierd ce am? Dacă fac o alegere greșită?
Sunt întrebări bune.
Mai este una:
Ce se întâmplă dacă nu schimb nimic?
Riscul schimbării se vede mai ușor. Are scenarii, consecințe, cifre. Uneori chiar un Excel.
Riscul de a rămâne e mai discret. Mâine poate să arate aproape la fel ca azi.
Dar timpul trece. Contextul se schimbă. Unele variante rămân deschise, altele nu.
Poate ceea ce păstrezi încă îți face bine. Poate te costă mai mult decât observai.
Uneori cea mai bună alegere este chiar să rămâi. Dacă tot faci calculele, merită să te uiți în ambele direcții.
Ce siguranță ai vrea să construiești?
Poate până acum siguranța a însemnat un salariu care intră la timp.
Și poate asta contează în continuare.
Dar ai vrea să mai existe ceva: o rezervă, o abilitate pe care să te poți baza și în alt loc, oameni cu care poți vorbi, mai multe variante decât cea de acum.
Ce fel de siguranță vrei să construiești pentru tine de acum înainte?
Răspunsul poate să includă lucruri pe care le ai și vrei să le păstrezi. Dar și lucruri cărora ai vrea să le faci loc.
Deocamdată, nu trebuie să hotărăști dacă pleci sau rămâi.
Poți începe prin a vedea mai clar pe ce te sprijini.
Când te gândești la ce nu vrei să pierzi, încearcă să numești lucrurile pe rând. Venitul, oamenii, programul, locul pe care ți l-ai făcut.
Ce păstrez pentru că mă susține cu adevărat și ce păstrez pentru că mi-e frică să pierd?