Știu ce pot, dar nu știu cui i-ar putea fi util.

Când nu știi încă unde se potrivește ce ai, poate apărea graba să găsești un răspuns.

Orice răspuns, numai să nu mai stai cu întrebarea.

Mai ales dacă ai nevoie ca lucrurile pe care le știi să se transforme și într-un venit.

Un venit pe care îl păstrezi? Puțin timp? Oameni cu care poți vorbi? Un loc în care poți încerca ceva?

Ce ai nevoie să rămână stabil în perioada asta?

Ajută să știi cât loc ai să cauți, ca să nu accepți primul răspuns doar pentru că a venit primul.

Lista cu „știu să fac” poate fi destul de lungă.

Ai pus pe ea lucruri învățate din curiozitate. Dar și lucruri pe care a trebuit să le înveți, pentru că cineva trebuia să se ocupe.

Nu toate te atrag la fel.

Spre ce revii din curiozitate, chiar dacă nu îți cere nimeni?

Merită să vezi asta înainte să găsești încă un loc în care să faci foarte bine ceva ce nu mai vrei.

Tu spui că ai lucrat în vânzări. Sau în educație. Sau că ai coordonat proiecte.

Oamenii care te cunosc s-ar putea să spună:

„Vorbește cu ea, că explică pe înțeles.”

„Cu tine reușesc să pun lucrurile în ordine.”

„Tu vezi imediat ce lipsește.”

Uneori ei cer ceva mai precis decât scrie în titulatura ta.

Ce faci cu ușurință și ai tendința să treci la „asta nu e mare lucru”?

Adu-ți aminte de câteva situații. Ce ți-au cerut? Ce ai făcut? Ce le-a fost de folos?

Iar dacă nu vin încă spre tine, unde ai observat tu că ceea ce știi a ajutat?

Poți găsi oameni care au nevoie de ceva ce știi să faci.

Dar contează și cum este pentru tine să lucrezi cu ei.

Ce întrebări au. Ce încearcă să facă. Ce probleme aduc. Dacă îți vine să te implici sau începi deja să cauți o scuză elegantă.

Ce fel de probleme îți place să ajuți oamenii să rezolve?

Gândește-te la cineva concret.

Ce ai putea să-i oferi din ce ai — și ți-ar plăcea să oferi?

Nu trebuie să definim tot publicul țintă acum. Un om este un început suficient de bun.

Când încerci să spui ce ai de oferit, formularea poate deveni brusc foarte importantă.

Să sune bine. Să fie credibilă. Să fie ceva de care lumea are nevoie.

Și ajungi să prezinți mai ales lucrurile pentru care crezi că ai primi un „da”.

Tu le-ai mai alege?

Ce ai spune despre munca pe care ai vrea s-o faci dacă nu ar trebui să justifici, să convingi sau să impresionezi pe nimeni?

„Mi-ar plăcea să ajut oamenii să înțeleagă…”

„Vreau să construiesc…”

„Aș vrea să lucrez cu…”

Deocamdată, nu scriem prezentarea de pe site. Încercăm să auzim ce ai de spus.

„Nu știu cui i-ar folosi” se poate transforma, pe nesimțite, în „probabil nu îi folosește nimănui”.

E o concluzie destul de mare pentru ceva ce încă nu ai verificat.

Sau te uiți doar la locurile în care ai folosit până acum ce știi. Și, dacă acolo nu mai încape, pare că nu mai încape nicăieri.

Unde ai văzut deja că au fost de folos? Ce nu ai verificat încă?

Poate ai nevoie să întrebi pe cineva sau să încerci ceva. Încă o oră de gândit singur nu poate răspunde în locul celuilalt.

Poți fi util în mai multe locuri.

În unele ai câștiga bine. În altele ai învăța. Ai putea construi ceva, sprijini pe cineva sau avea un ritm de muncă în care să-ți mai rămână loc și pentru tine.

Ce contează acum?

Și ce ai vrea să rămână în urma muncii tale?

Faptul că există o nevoie este important. Dar ai și tu ceva de spus despre locul în care alegi să te implici.