Poți să ajungi destul de departe într-o carieră pe care nu-ți amintești să o fi ales vreodată.
Deși, dacă te uiți în urmă, ai spus „da” la aproape fiecare pas.
Da primului job. Avea sens atunci.
Da unui proiect. Părea interesant.
Da unei promovări. Era următorul pas.
Da unei alte oportunități. Ar fi fost ciudat s-o refuzi.
Și, încet, toate aceste „da”-uri au început să semene cu o direcție.
Apoi cu o carieră.
Niciunul dintre aceste „da”-uri nu trebuie să fi fost o greșeală
Nu facem procesul alegerilor trecute.
Ai ales cu ce aveai atunci: ce știai, ce puteai, ce îți permiteai și ce oportunități aveai în față.
Poate ai alege din nou multe dintre ele.
Dar există o diferență între:
„Am ales fiecare pas.”
și
„Aș alege și astăzi direcția în care m-au dus toți acești pași.”
Uneori, un „da” îl face mai ușor pe următorul.
Ai acceptat un proiect. De acolo a venit altul. Experiența acumulată a făcut următoarea oportunitate firească.
CV-ul tău a început să spună o poveste coerentă, iar oamenii au continuat să-ți ofere lucruri care se potriveau acelei povești.
La un moment dat, nu mai pare că alegi.
Pare doar că mergi mai departe.
Uită-te la câteva dintre „da”-urile tale
Nu la toată cariera. E cam mult pentru o singură cană de ceai.
Alege câteva momente care i-au schimbat direcția: un job, o promovare, un proiect, o specializare.
Și întreabă-te:
La ce am spus „da” pentru că îmi doream acel lucru?
La ce am spus „da” pentru că părea următorul pas firesc?
La ce am spus „da”, deși aș fi vrut să refuz?
La ce am continuat să spun „da” doar pentru că spusesem deja „da” înainte?
Nu trebuie să iasă un verdict.
Poate descoperi că ai alege din nou aproape tot.
Sau poate observi un loc în care ai continuat să mergi fără să te mai întrebi dacă direcția încă este a ta.
Și atunci apare o întrebare despre următoarea alegere.
Ai putea continua. Ai putea schimba ceva. Deocamdată, merită să te auzi și pe tine înainte să răspunzi.
Dacă următorul „da” n-ar trebui să continue automat povestea de până acum, la ce ai vrea să-l spui?