Poate spui că nu știi ce vrei.
Și poate chiar nu știi.
Dar uneori există o propoziție care tot revine. O auzi, apoi te grăbești să-i răspunzi.
„Nu vreau promovarea.”
„Vreau să câștig mai mult.”
„De fapt, nu vreau să schimb nimic acum.”
„Nu mai vreau lucrul pentru care am muncit atât.”
Unele răspunsuri se așază frumos lângă viața pe care o ai deja.
Altele vin și mută mobila.
Ce apare înainte de „dar”?
„Aș vrea asta, dar nu e realist.”
„Nu mai vreau asta, dar am investit prea mult.”
„Vreau mai mult timp pentru mine, dar poate ar trebui să fiu mai ambițios.”
Uneori „dar”-ul spune ceva important. Ai limite, responsabilități, lucruri de luat în calcul.
Alteori vine atât de repede, încât abia ai apucat să auzi ce ai spus înaintea lui.
Poți lăsa explicația puțin să aștepte?
Dacă recunoști că nu îți dorești promovarea, nu înseamnă că trebuie s-o refuzi în următoarele cinci minute.
Dar merită să auzi și asta înainte să răspunzi.
Poate nu se mai potrivește cu povestea
Ai spus mult timp că vrei un anumit lucru.
Ai făcut alegeri în direcția lui. Ai povestit despre el. Poate chiar ai muncit mult ca să ajungi acolo.
Și acum apare ceva care nu prea respectă scenariul.
„Am ajuns. Dar nu-mi place cum trăiesc aici.”
Sau:
„Încă îmi doresc asta. Doar că nu în felul în care am încercat până acum.”
Ce a fost adevărat atunci poate să se fi schimbat. Între timp ai mai trăit, ai încercat, ai aflat lucruri despre tine.
Ar fi comod ca toate să încapă perfect în ce ai spus până acum.
Nu încap întotdeauna.
Povestea va trebui să se descurce.
Nu trebuie să sune impresionant
Unele dorințe sunt ușor de prezentat.
„Vreau să cresc.”
„Vreau să am impact.”
„Vreau să mă dezvolt.”
Dacă sunt ale tale, foarte bine.
Dar poate acum vrei mai mulți bani. Mai puține ședințe. Să termini munca și să-ți mai rămână energie. Să faci bine ceva ce cunoști, fără să urmeze imediat încă o treaptă.
Sau poate vrei o schimbare mai mare decât îndrăznești să spui.
Ce ai spune despre munca ta dacă nu ar trebui să justifici, să convingi sau să impresionezi pe nimeni?
Deocamdată, nu pregătim un răspuns pentru ceilalți.
Lasă puțin loc propoziției tale
Ia o foaie și încearcă să continui:
„Dacă aș spune ce îmi este greu să recunosc despre munca mea, aș spune că…”
Scrie ce îți vine. Citește apoi și vezi ce recunoști ca fiind adevărat pentru tine acum.
Poate este ceva ce revine de mult. Poate este mai ales oboseala unei zile grele. Poate încă nu poți spune.
Nu trebuie să forțezi un răspuns.
Dacă găsești însă o propoziție pe care te grăbești s-o micșorezi sau s-o faci mai prezentabilă, mai stai puțin cu ea.
Poți să recunoști ce îți dorești și să ai încă întrebări despre ce este posibil.
Nu trebuie să le rezolvi pe toate în aceeași seară.
Ce adevăr despre munca mea îmi este greu să recunosc chiar și față de mine?