Când ne gândim la muncă, avem reflexul să începem cu competența: ce știu să fac, la ce sunt bun, ce pot demonstra.
Este firesc. Competențele sunt vizibile, pot fi trecute într-un CV și sunt ușor de explicat.
Dar mai ai și lucruri care nu se văd în CV.
Mai există o întrebare: ce îți place să faci chiar și atunci când nu trebuie să fii bun la acel lucru?
Curiozitatea nu trebuie trecută în CV ca să conteze
Poate citești despre un subiect fără să existe un proiect care să-ți ceară asta. Poate organizezi informații, explici lucruri, construiești, desenezi, cercetezi, gătești, repari sau pornești conversații doar pentru că îți place.
Nu tot ce îți place trebuie transformat într-o profesie. Dar ceea ce revine din curiozitate sau plăcere merită observat.
În CE AI?, întrebarea nu este doar „la ce sunt bun?”, ci și „spre ce mă întorc?”
Lasă pentru câteva minute performanța deoparte
Uneori renunțăm prea repede la un interes pentru că nu suntem suficient de buni la el. Alteori nici nu îl luăm în serios, tocmai pentru că îl facem fără să ne ceară nimeni.
Dar aici nu căutăm o dovadă că ar trebui să-ți schimbi cariera. Facem inventarul.
Ce activități te fac să pierzi noțiunea timpului?
Spre ce revii din curiozitate?
Ce îți place să faci când nu trebuie să demonstrezi nimic?
Răspunsurile pot părea mici, nepractice sau fără legătură între ele. Nu le obliga încă să formeze o poveste.
Plăcerea nu este același lucru cu direcția
Un interes poate rămâne interes. O activitate poate rămâne joacă. Uneori tocmai faptul că nu trebuie să câștigi bani din ea îți lasă loc să te bucuri de ea.
Întrebarea este mai modestă: ce afli despre tine când faci acel lucru?
Poate observi că îți place să explici, indiferent de subiect. Sau să construiești sisteme. Sau să lucrezi cu mâinile. Sau să cauți tipare. Sau să aduci oameni împreună.
Poate contează mai puțin subiectul și mai mult ce îți place să faci cu el.
Uită-te după energie, nu după verdict
Într-o perioadă de tranziție, tentația este să întrebi fiecare interes: „Pot face o carieră din asta?”
Întrebarea vine prea devreme.
Mai întâi observă ce există. Apoi îl poți pune lângă celelalte lucruri pe care le ai: competențe, experiențe, nevoi, oameni cărora îți place să le fii de folos, tipare și limite.
Direcția poate apărea nu dintr-un singur răspuns, ci din felul în care mai multe răspunsuri încep să se lege.
Fă inventarul înainte să faci planul
Pentru câteva minute, scoate din ecuație utilitatea, CV-ul și întrebarea „ce iese din asta?”. Amintește-ți trei momente recente în care ai făcut ceva doar pentru că te-a atras. Notează ce făceai și ce ai vrea să repeți.
Nu trebuie să demonstrezi nimic cu lista aceea.
Trebuie doar să nu pierzi din vedere o parte din ceea ce ai.
Nu tot ce îți place trebuie să devină muncă. Dar ceea ce îți dă energie merită să existe în inventar.
Ce îți place să faci când nu trebuie să demonstrezi nimic?