Poți fi atras de o meserie, de un proiect sau de ideea de a lucra pe cont propriu fără să știi încă dacă îți place și ceea ce presupune, concret, acea direcție.
Poate îți place imaginea: libertatea, oamenii interesanți, un anumit ritm, felul în care sună când povestești ce faci. Toate acestea pot conta. Dar nu sunt același lucru cu activitatea de zi cu zi.
Imaginea unei munci și munca însăși
E ușor să vezi rezultatul final. Mai greu este să vezi orele repetitive, conversațiile dificile, partea administrativă, perioadele fără certitudine sau lucrurile pe care trebuie să le faci chiar și când nu ai chef.
La fel, o direcție care nu sună spectaculos poate conține exact activitățile care îți dau energie.
Întrebarea nu este doar „Îmi place ideea?”
Este și „Îmi place suficient de mult ce presupune, în realitate, ca să vreau să continui?”
Nu încerca să răspunzi doar din imaginație
În inventarul CE AI?, una dintre întrebări este ce îți place cu adevărat să faci: spre ce revii din curiozitate, ce activități îți dau energie, ce faci când nu trebuie să demonstrezi nimic.
Asta îți spune ceva despre tine. Dar pentru o direcție nouă mai lipsește o informație: cum te simți când o întâlnești în realitate.
De aceea, înainte să transformi atracția într-o decizie, întreabă-te ce ai face, concret, într-o zi obișnuită.
Desfă ideea în verbe
Dacă spui „mi-ar plăcea să am o afacere”, întreabă ce înseamnă asta în verbe: să vorbești cu oameni, să vinzi, să construiești o ofertă, să gestionezi bani, să iei decizii cu informație incompletă, să faci lucruri care nu se văd.
Dacă spui „mi-ar plăcea să scriu”, întreabă dacă îți place să stai cu o idee, să rescrii, să tai, să publici chiar și când textul nu pare perfect.
Dacă spui „mi-ar plăcea să lucrez cu oamenii”, încearcă să vezi ce fel de oameni, în ce situații și ce fel de ajutor îți place de fapt să oferi.
O idee devine mai clară când încetează să fie un substantiv și începe să fie o serie de lucruri pe care le faci.
Testează partea mai puțin fotogenică
Nu ai nevoie de o schimbare completă ca să afli mai multe. Poți construi un experiment mic: o conversație cu cineva care face deja acel lucru, câteva ore de voluntariat, un proiect pilot, o colaborare scurtă, o versiune foarte mică a serviciului sau produsului pe care îl ai în minte.
Experimentul bun nu încearcă să demonstreze că ai avut dreptate. Încearcă să-ți dea informație.
Ce parte din munca asta ai putea încerca?
Inclusiv ceva ce nu se vede în povestea frumoasă despre ea.
Poate descoperi că îți place mai mult decât credeai. Poate că îți place doar o parte. Poate că imaginea era atrăgătoare, dar munca nu este pentru tine. Niciunul dintre aceste rezultate nu este un eșec. Ai aflat ceva înainte să construiești o decizie mare pe o presupunere.
Plăcerea nu trebuie demonstrată. Poate fi observată.
Nu trebuie să te convingi că o direcție este „cea potrivită”. Uită-te la ce se întâmplă când o pui puțin în mișcare: unde apare energie, unde apare rezistență, ce parte ai vrea să repeți și ce parte ai evita.
Iar dacă prima încercare a fost grea, nu trage imediat concluzia că nu e pentru tine. Ce te-a încurcat: faptul că erai la început, condițiile sau activitatea în sine? Uneori merită să mai încerci o dată, în alt fel.
Apoi uită-te din nou la inventarul tău. Poate că direcția rămâne. Poate se schimbă. Poate se combină cu altceva.
Uneori nu ai nevoie de un răspuns mai hotărât. Ai nevoie să te apropii suficient de mult de idee încât să vezi cum este, de fapt, să o faci.
Îmi place suficient de mult ce presupune, în realitate, ca să vreau să continui?